Monday 10 September 2012

Decupate

Miros de toamna proaspata cu biciclete tolanite in curte, cu adiere blanda de vant, cu iarba verde tunsa scurt, cu cer nuantat ciudat de albastru, cu putin soare, cu mai multi nori, cu petale carnoase de crizanteme albe, cu copaci care se vaita de plictiseala, intrebandu-si frunzele: "Cand?"

Cu mine, ascultand linistea, asteptand parca, mai multa culoare. Lenese amandoua... Shhh!






Thursday 30 August 2012

De inceput

In fiecare dimineata, eu si ea, ne privim in ochi si ne citim, ne gandim, ne facem planuri. Da, da, chiar asa!
Azi insa m-am trezit cu pofta de inceput altfel. Cu trandafiri galbeni si miros de frezii albe. Si ne-am savurat in pasi de dans... Eu si cafeaua mea.



P.S. Pantofii sunt facuti pentru a fi pereche. Sau la fel?! :)

Monday 13 February 2012

Declaratie de "frumusete"

"Esti frumoasa!"

Si timpul s-a oprit. Cu el, gandurile mele... Si ele au ramas suspendate. M-am intors sa-l privesc, muta... Stand cuminte pe canapea, miscandu-si picioarele ca un pendul, mi-a raspuns zambind, inchizand usor ochii si aplecandu-si capul intr-o parte, ca intr-un rasfat. Discret.
Si eu tot nu mi-am gasit cuvintele...
Atunci, si-a pus palmele la ochi:
"Ma vezi?"
Am facut cativa pasi spre el, m-am asezat pe canapea si i-am luat manutele mici in mainele mele:
"Acum te vad. Tu ma vezi?"

"Mami, te iubesc!"

p.s. Ulterior, am aflat ca si el e frumos. Ceilalti sunt doar "draguti" sau .... "foarte draguti". Bineinteles ca exista si exceptii: Bogdan si tati... Ei, da, sunt frumosi, dar nu mai frumosi decat suntem noi doi: eu si Tudor.



Thursday 12 January 2012

Simtind alb

Celor carora nu le place iarna, le recomand sa schieze. Si iarna va deveni atat de frumoasa!

Ca intr-o poveste din copilarie. Inchizi ochii si iti amintesti bulgareala si oamenii de zapada, "bujorii" din obraji. Si ecoul strigatelor de bucurie, pe ulita... Ochii, stralucind a fericire suprema. Intr-o mare de alb...
Si ca ai "crescut"...

Apoi, ii deschizi usor si stand sus, pe munte, sentimentul e unic: cu "lumea" la picioare. Iar gerul iti ciupeste obrajii si te face sa simti, fara sa doara. Simti ca traiesti! Cu adevarat. Intr-o lume imaculata, deasupra lumii... Cand schiezi, devii dependent. De iarna. De viata. De alb...







Cand a aparut pentru prima oara, frumusetea trebuie sa fi fost alba.


Wednesday 21 December 2011

Prin ochii copilului meu









... Contur si culoare. Cu fiecare zi, ma bucur de copilarie. Inca...

Sunt norocoasa, da!


Thursday 24 November 2011

La multi ani, dragul meu!

Te privesc cum dormi. Linistit... 

Si ma gandesc cum ieri, venind de la scoala, m-am jucat cu baietii prin frunze colorate de toamna. Cum le-am cules de jos si cum, apoi, le-am lasat sa ni se strecoare printre degete. Cum le-am inaltat spre soare si am strans usor din ochi, ca ne "durea" lumina. Cum le-am lasat sa ne mangaie capetele, strigand de bucurie....
Le aud parca fosnetul cand bocancii se cufunda in ele. Impecabil de galbene, de aramii. Mari, frumoase. Apoi ne-am tavalit impreuna cu ele, prin ele. Ne-am imbratisat si ne-au raspuns. La fel... Avem copii fericiti. Minunati.

As vrea sa te mangai, dar mi-e teama...Sa nu te trezesc. Asa ca aleg sa te privesc. Si ma intreb de ce toamna albeste parul, cand iarna ar trebui sa o faca. Pentru ca tie iti place iarna... Uite, inca un fir alb! La tampla... Si inca un semn discret la ochiul stang. Impreuna.

La multi ani, dragul meu! 


Thursday 20 October 2011

Toamna

Dimineti, la fel. Sau aproape la fel... Apoi, liniste. A lor si a mea. Si aceeasi imagine, printr-un ciob de sticla...

 Mi-as dori o banca in fata casei. In fiecare dimineata...Si o patura groasa, in dungi si in toate culorile, cu care sa ma incalzesc, sa-mi fie bine. Sa stau si sa privesc dimineata. Cu lumini si umbre. Imi place copacul asta, in doua culori. Cu frunze in nuante de rosu intens, indraznet, lasandu-se rasfatate de razele soarelui, unduindu-se pe rand intr-un mod ciudat, care pe mine ma fascineaza pentru ca imi inspira viata. Ar trebui sa simt asta privind verdele celorlalte, dar nu-i asa...Pentru ca imi par timide, asteptand in umbra, cu teama. Poate tocmai asta e motivul pentru care soarele le prefera pe cele rosii...Pentru dorinta lor de a "trai" frumos, pana la sfarsit. Si le lasa sa se bucure de ultima mangaiere, tarzie. Si par... fericite.

Imi mai place, ca stand asa, sa simt vantul. Pe fata si prin par...Apoi sa ma paraseasca si sa alerge prin frunze uscate, fosnind sa-mi atraga atentia. Si eu sa urmaresc ca intr-un sfarsit de spectacol, vartejul lor. Sa zambesc...

Sa-mi simt mainile calde si obrajii rosii.

O buburuza s-a asezat pe toarta canii...S-a oprit! Si cu ea, s-a facut mai liniste. Simt cum vantul mi s-a asezat  pe umar, soptindu-mi timid: "Imi place aroma ceaiului tau. De scortisoara..." Iar eu imi amintesc de prieteni buni. Si de conversatiile noastre tarzii...

Iubesc, toamna.