La multi ani, dragul meu!

Te privesc cum dormi. Linistit... 

Si ma gandesc cum ieri, venind de la scoala, m-am jucat cu baietii prin frunze colorate de toamna. Cum le-am cules de jos si cum, apoi, le-am lasat sa ni se strecoare printre degete. Cum le-am inaltat spre soare si am strans usor din ochi, ca ne "durea" lumina. Cum le-am lasat sa ne mangaie capetele, strigand de bucurie....
Le aud parca fosnetul cand bocancii se cufunda in ele. Impecabil de galbene, de aramii. Mari, frumoase. Apoi ne-am tavalit impreuna cu ele, prin ele. Ne-am imbratisat si ne-au raspuns. La fel... Avem copii fericiti. Minunati.

As vrea sa te mangai, dar mi-e teama...Sa nu te trezesc. Asa ca aleg sa te privesc. Si ma intreb de ce toamna albeste parul, cand iarna ar trebui sa o faca. Pentru ca tie iti place iarna... Uite, inca un fir alb! La tampla... Si inca un semn discret la ochiul stang. Impreuna.

La multi ani, dragul meu!