Putina poezie

"In fiecare seara Strang de prin vecini Toate scaunele disponibile Si le citesc versuri. Scaunele sunt foarte receptive La poezie, Daca stii cum sa le asezi. De aceea Eu ma emotionez, Si timp de cateva ore Le povestesc Ce frumos a murit sufletul meu Peste zi. Intalnirile noastre Sunt de obicei sobre, Fara entuziasme De prisos. In orice caz, inseamna ca fiecare Ne-am facut datoria, Si putem merge Mai departe." (Marin Sorescu)

In seara asta am adunat doar cateva scaune, mai putine ca de obicei. Multe erau ocupate...

Dar ce-ar fi, daca, doar de data asta, as invita cativa calatori sa se aseze?! Ar fi un capriciu? Sau mai mult...  Sa ne privim. Sa zambim. Sa citim o carte sau macar, o poezie. Sa povestim. Sa ne cunoastem... Apoi sa bem o cafea impreuna. Prieteni... Fiecare asezat pe un scaun. Si intr-un colt, unul singur. Neocupat... Asteptandu-si calatorul. TU?!

p.s. Cu multumiri, pentru fiecare oprire. Cu drag, celor din primul rand.