Un vis

Dintotdeauna mi-a placut sa port blugi. In orice situatie... Cine ma cunoaste, cu siguranta stie si asta. Iar cu blugi , evident, port tricouri. Pentru ca asa simt ca sunt "eu", confortabila cu mine insami. Prefer tricourile clasice, intr-o singura culoare. Nu atrag atentia prin nimic si am avantajul de a trece neobservata. Dar am privilegiul de a-mi face simtita prezenta, prin contrastul albastrului intens de denim si nuanta tricoului, oricare ar fi ea...

In fiecare zi imi aleg tricoul. Si nu ca sa "ma asortez", ci ca sa fie ... potrivit.

De cate ori am simtit ca port tricoul potrivit?! De cate ori nu mi-am dorit un alt tricou?! Ca al tau, ca al ei, ca al lui... Sa-l primesc in dar sau macar cu imprumut, sa vad cum ma simt in el si daca imi place. A meritat sa mi-l doresc sau sa-l cumpar?! Si de cate ori am imprumutat tricouri?! Sau pantofi, o esarfa sau macar cercei... De foarte, foarte putine ori si a fost demult. Nu-mi amintesc decat vag persoana si mai ales de ce... Nu-mi mai amintesc ce am simtit sau daca a simtit la fel.

"....... din intamplare ...... pe langa voi, pe langa ea ...... purta, din intamplare, tricoul ......."

... Asezat langa mine, purtand un tricou rosu, imi spune soptit:

"Mergem?"

Tresar, privesc paharul cu vin de pe masa si zambesc. In dreapta - palaria mea verde, de soare, inscriptionata  discret: "Life is good"... Potrivita pentru tricourile cumparate si purtate impreuna. Niciodata imprumutate...

"Te iubesc!"

Un vis.