Thursday 11 August 2011

Oameni - carti

Ieri, in aeroport, doi tineri discutand. In trecere, l-am auzit pe unul dintre ei zicand: "... sunt o carte deschisa".
Modul in care a rostit asta mi s-a parut fascinant si fara sa vreau, l-am privit ca pe o invitatie la lectura. Era neras, inalt, brunet, cu ochii caprui, imbracat in blugi, model oarecum evazat, cu tricou in dungi, albastru cu alb, tenisi de un albastru inchis. Un tip destul de comun, dar pentru mine cumva aparte, pentru ca fara sa vrea si fara sa vreau, l-am surprins prezentandu-se: "o carte deschisa". Brusc, mi-am amintit ca am discutat recent cu un prieten, intr-o noapte spre dis-de-dimineata, cum e sa gasesti pe cineva care sa fi citit aceeasi carte...

Si m-am privit rasfoind o carte. Ordonata in capitole, cu imagini alb-negru si color, cu prefata. Publicata in cerc restrans. Citita poate in intregime, poate partial sau chiar deloc. In functie de accesibilitate, de disponibilitate. Despre mine. Despre altii - impresii. Oare cum e sa fii citit de altii? Dar de mine insami? Cunoscandu-ma, nu cred ca sunt usor de citit. Ca o carte greoaie, pentru ca sunt schimbatoare, trec de la de o idee la alta, ma transform, traiesc intens. Ma pot lasa citita la cerere sau poate din intamplare, ca si tanarul din aeroport.

Un prieten mi-a recomandat o carte, "Iubirea fata de aproapele", de Pascal Bruckner. Am cautat-o pe net si i-am citit prezentarea. N-ar fi trebuit s-o fac. Mi s-a parut brusc neinteresanta. Nu mi-a transmis ..."profunzime". Asa ca, va ramane inchisa o perioada. Ca si oamenii... Candva, cu siguranta, o voi citi, dar nu acum.

Apoi mi-am dat seama ca am citit multe carti. Unele mi-au placut, altele - nu. Unele m-au facut sa vibrez, altele - nu. M-am bucurat de fiecare data de un nou capitol scris de un autor drag, m-am implicat si am trait fiecare clipa. Si am pastrat imagini ale cartilor citite. Unele alb-negru, altele color. In facultate am avut o prietena foarte buna, Alina. Imi placea sa-i zic Alinuta - mica de statura, cu ochelari, satena si tot timpul vesela. Se enerva foarte rar, iar cand o facea, nu ma puteam abtine sa nu rad. Era atat de haioasa! Mi-e dor de ea. Nu ne-am vazut de multa vreme. Vietile noastre s-au schimbat si am mers in directii diferite. Pentru mine, e o carte mereu interesanta. O lectura neterminata, pierduta poate....Undeva, in cartea mea, culorile ei si-au pierdut intensitatea si cele mai multe sunt alb-negru. Poate singura imagine colorata a ramas un borcan cu ardei rosii, pregatiti intr-un mod cu totul special de mama ei, intr-un fel de sos dulce-acrisor. Poate intr-un nou capitol, si alte imagini isi vor improspata culoarea sau vor disparea, nu inainte de a fi gri. Nu-mi place deloc griul: e inexpresiv, e ... depresiv. Dar e ... si mi-e teama de el. Sunt mereu in asteptare, sa lecturez noi capitole din carti vechi si altele, din carti noi - poate cu ea sau despre ea, poate cu altii sau despre altii. Absenti si prezenti - viitoare pagini. Nu-mi place sa recitesc, imi place sa pastrez emotii si imagini, pe care le pot retrai din memorie. Mai ales ca oamenii cunoscuti demult se schimba, se re-scriu sau incep sa scrie diferit. Devin mai usor sau mai greu de citit...Pe mine ma fascineaza ce e complicat, de durata. Devin superficiala si fac greseli cand e vorba de ceva facil. Cred ca e o provocare sa revezi un prieten drag din trecut si dupa atatia ani de absenta sa constati ca s-a schimbat foarte mult sau deloc. Si ai de ales intre a citi ceva nou, de acelasi autor, dar in alt stil, diferit de cel care odinioara te-a "provocat" sau a continua sa lecturezi o carte buna. Acolo unde e lasat semnul de carte, eu as scrie o nota: "De continuat" si as citi... Pagina cu pagina, cu sufletul la gura. Si as zambi...

Oare ce as vrea sa citesc despre mine? Oare ce ai vrea sa citesti depre mine? Cu fiecare, descoperi, te descoperi si te redescoperi. Deoarece, pentru cei pentru care insemni ceva, vrei sa fii un bestseller.

P.S. Multumesc tuturor celor care mi-au dat carti de citit, dar mai ales celor de la care am primit "autografe". Celor care au ales sa ma pastreze si sa-mi imbogateasca "continutul". Imi doresc lecturi frumoase si va doresc lectura placuta!

1 comment:

  1. Dupa ce a citit acest post, prietena mea, Andra, care locuieste in Londra, mi-a spus: "Ce ti-au facut acolo (in Romania)? Ca ai venit mai profunda!" Oare?! Sunt eu o fire mai complicata...

    ReplyDelete